Vara aceasta am vrut să scăpăm de căldurile sufocante, iar poveștile despre alge, prețuri și condițiile de pe litoral ne-au convins să amânăm plecarea la mare. Am ales să mergem trei zile la Râșnov, atât pentru oraș, cât și pentru Rosenau Rose Fest.
This summer, we wanted to escape the stifling heat, and the stories about seaweed, prices and conditions on the coast convinced us to put off our seaside trip. We decided to spend three days in Râșnov, both for the town itself and for Rosenau Rose Fest.
De la ultimul articol publicat aici, pe blog, s-au produs câteva schimbări majore: din lipsă acută de timp, dar și din dorința de a surprinde mai în detaliu călătoriile noastre, încercăm să trecem pe video. Asta înseamnă și că, după multa muncă depusă acolo (nu e așa ușor precum credeam), aici vom aduna doar câteva informații esențiale sau detalii suplimentare.
Momentan, canalul YouTube este în formare; vă invităm să vă abonați și să creștem împreună o frumoasă comunitate de călători pe-ndelete.
Since our last post here on the blog, there have been a few major changes: with time in short supply, but also wanting to capture our travels in greater detail, we’re trying to move towards video. This also means that, after all the work we put in over there (it’s not as easy as we thought), we’ll use this space to bring together just a few essential facts or additional details.
Our YouTube channel is still taking shape; we invite you to subscribe and help us grow a lovely community of thorough travellers.
Spre Râșnov am plecat cu trenul, ca de obicei, pe Valea Prahovei, până la Brașov. Brașov, orașul meu preferat... Din nefericire, nu am poposit prea mult, dar cu siguranță îi va veni și lui rândul...
We set off for Râșnov by train, taking our usual route through the Prahova Valley as far as Brașov. Brașov, my favourite city... Unfortunately, we didn’t stay long, but its turn will surely come...
Din gara Brașov am luat un tren regional, al cărui număr nu l-am dat în mod deliberat nici pe YouTube, pentru că... conductorul ne-a permis, sub protecția anonimatului, să filmăm direct din cabină!
Se pare că magia unei camere de vlogging îți deschide mai multe uși, la propriu, și îi face pe oameni mai sociabili (observ asta din ce în ce mai mult). Urmăriți videoclipul de mai jos pentru acest frumos drum pe linia Brașov–Zărnești, până la Râșnov.
From Brașov station, we took a regional train whose number we deliberately left out even on YouTube, because... the conductor let us film right from the cab, on condition of anonymity!
It seems the magic of a vlogging camera opens more doors, quite literally, and makes people more sociable (something I’m noticing more and more). Watch the video below for this lovely journey along the Brașov–Zărnești line, as far as Râșnov.
De aici, după aprovizionarea de la Penny, am pornit la pas spre centrul orașului. Orașul e dispus „pe lung”, așa că e ușor de traversat pe lățime: în 10–15 minute am ajuns aproape de baza muntelui pe care se află cetatea.
From here, after stocking up at Penny, we set off on foot towards the town centre. The town stretches out lengthways, so it’s easy to walk across its width: in 10–15 minutes, we were close to the foot of the mountain on which the fortress stands.
Acolo se află și hotelul nostru, Radsor, de unde am avut o super-priveliște spre lift, cetate și semnul de tip Hollywood (luminos noaptea), pe care din ce în ce mai multe orașe românești îl adoptă (am mai văzut și noi, la Tulcea, de exemplu; și Brașovul are, și multe alte orașe).
Our hotel, Radsor, is also there, and we had a fantastic view of the lift, the fortress and the Hollywood-style sign (lit up at night) that more and more Romanian towns and cities are adopting (we’ve seen others too, in Tulcea, for example; Brașov has one as well, as do many others).
Dimineața, la prânz și seara - o imagine de care nu ne putem sătura // Mornings, noon and nights - an image we can’t get enough of
Ce nu ne-a plăcut însă la hotel a fost un lucru destul de important, și anume patul… În fine, au trecut două luni de atunci și amintirea oboselii s-a mai estompat, pe când amintirea serilor petrecute admirând cetatea din balcon este încă foarte vie. La fel și amintirea bucatelor absolut delicioase de la restaurantul de la parter, deci să-i mai iertăm din păcate…
What we didn’t like about the hotel, though, was something rather important: the bed… Anyway, two months have passed since then, and the memory of the tiredness has faded a little, while the memory of those evenings spent admiring the fortress from the balcony is still very vivid. So is the memory of the absolutely delicious food at the restaurant on the ground floor, so let’s forgive the hotel a few of its sins…
Ziua 1. A doua zi de dimineață, prima petrecută efectiv la Râșnov, era și prima zi de festival. Noi am plănuit ca, înainte de a urca la cetate, în curtea căreia se desfășura în acea zi festivalul, să dăm o fugă până la trambulinele olimpice de pe Valea Cărbunării.
În drum spre acestea am trecut pe lângă biserica săsească (închisă încă de la poartă), dar și pe lângă cele două biserici românești, ambele cu hramul Sfântului Nicolae. Pe cea veche am găsit-o închisă, iar în cea nouă avea loc o nuntă, deci n-aș putea zice că le-am vizitat, dar le-am văzut de afară, iar în cea nouă am și intrat puțin, fără a face poze, din respect pentru eveniment. Le vedeți însă mai jos, în aceste reportaje.
Day 1. The next morning—our first morning in Râșnov—also marked the first day of the festival. Before heading up to the fortress, where the festival was taking place in the courtyard that day, we planned to pop over to the Olympic ski jumps in Valea Cărbunării.
On our way there, we passed the Saxon church (even the gate was locked), as well as the two Romanian churches, both dedicated to Saint Nicholas. We found the old one closed, while a wedding was taking place in the new one, so I couldn’t really say we visited them. Still, we saw them from the outside and briefly stepped inside the new one, without taking photos, out of respect for the occasion. You can see them below, though, in these video reports.
Biserica evanghelică, via @aventuraturistica9485 // The evangelic church, via @aventuraturistica9485
Bisericile Sfântului Nicolae, via @TRINITASTVoficial // The churches of Saint Nicholas, via @TRINITASTVoficial
Am continuat până la trambuline, unde ne-am umplut sufletul cu verdele coastelor montane și ne-am minunat de curajul de a sări de acolo.
We continued to the ski jumps, where we filled our souls with the green of the mountainsides and marvelled at the courage it takes to jump from up there.
Valea Cărbunării în nuanțe de verde // Valea Cărbunării in shades of green
Trambulinele olimpice // The olympic ski jumps
Întorși în centru, am urcat cu liftul „Asaltul Cetății” până pe platforma panoramică, de unde am admirat Râșnovul, apoi am continuat spre cetate.
Back in the town centre, we took the “Asaltul Cetății” lift up to the viewing platform, where we admired the view over Râșnov before continuing towards the fortress.
Cetatea, a doua noastră oprire pe ziua de azi, e o frumusețe - atât cât am văzut din ea, căci „inima” ei se află în renovare.
Festivalul însă a fost foarte slab; nu mă înțelegeți greșit, ce a fost, a fost frumos, dar au fost, la propriu, trei tabere (plus taraba primăriei). Nici turiști nu prea au fost, nici localnicii nu prea știau de eveniment.
The fortress, our second stop today, is a beauty—at least what we saw of it, as its “heart” is undergoing renovation.
The festival, though, was very underwhelming—don’t get me wrong, what was there was lovely, but there were literally three camps (plus the town hall’s stall). There weren’t many tourists around, and the locals didn’t seem to know much about the event either.
Vă invit să urmăriți acest clip, în care trecem prin geografia și istoria locului, ajungem la trambuline și apoi urcăm la cetate, pentru festival.
I invite you to watch this video, in which we explore the geography and history of the area, visit the ski jumps and then head up to the fortress for the festival.
După ce am coborât de la cetate, ne-am ambiționat să ajungem și la al treilea obiectiv, căci ne simțeam cumva nesatisfăcuți. Am mers așadar spre nord, în direcția opusă trambulinelor, până la Promenada Sissi. Nu am găsit-o deosebită, dar nici nu a fost nimic care să ne displacă - o alee într-un parc.
E însă importantă pentru că numele ei amintește că Râșnovul, ca întreaga Transilvanie, a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar. Prea multe alte urme însă n-au rămas.
After coming down from the fortress, we pushed ourselves to visit a third attraction, as we still felt somehow unsatisfied. So we headed north, in the opposite direction from the ski jumps, until we reached the Sissi Promenade. We didn’t find it remarkable, but there was nothing to dislike either—a path through a park.
It is significant, though, because its name recalls that Râșnov, like the rest of Transylvania, was once part of the Austro-Hungarian Empire. Few other traces remain.
Înapoi spre centru: Piața Unirii // Back towards the center: Unirii Square
Ziua 2. După un start târziu și un prânz la Jenaki’s Bistro & Lounge, am pornit spre Dino Parc. Drumul e pe Valea Cetății; de aici se urcă și la cetate, pe traseul pietonal (dacă nu luați liftul), dar și, mai departe, spre Peștera Valea Cetății.
Day 2. After a late start and lunch at Jenaki’s Bistro & Lounge, we set off for Dino Parc. The road follows Valea Cetății—from here, you can also take the footpath up to the fortress (if you don’t take the lift), or head further on towards Valea Cetății Cave.
Pensiunea Valea Cetății // The Valea Cetății Inn
La Dino Parc am stat destul de mult, ne-am bucurat ca niște copii de dinozauri (atât de cei statici, cât și de cei animatronici) și am profitat de niște vouchere primite de la hotel ca să mai facem și câte-o activitate extra (am fost, de pildă, la un filmuleț „9D”, de fapt 3D, care simula un roller coaster și care ne-a plăcut foarte mult!).
We spent quite a while at Dino Parc, enjoying the dinosaurs like children (both the static and the animatronic ones), and used some vouchers from the hotel to try a few extra activities (including a short “9D” film, actually 3D, that simulated a roller coaster ride—we loved it!).
Dinozauri cu armură // Armored dinosaurs
Mari ierbivori și (jos, dreapta) mica lor spaimă // Big herbivores and (bottom right) their little scare
Mari carnivori și micii lor dinți // Big carnivores and their small teeth
Mama și copilul // Mother and child
La final am dat o tură și prin Muzeul Pădurii, de deasupra centrului de vizitatori: un mic spațiu educativ, mai ales pentru copii, cu mostre de piatră și lemn și câteva exponate interactive.
Vă lăsăm mai bine cu imagini de la plimbarea noastră prin parc, ea însăși un prilej de învățare și, pentru unii copii, un motiv de a reveni la Râșnov în fiecare an.
At the end, we also had a look around the Forest Museum, above the visitor centre: a small educational space, mainly for children, with rock and wood samples and a few interactive exhibits.
We’ll let the footage from our walk through the park do the talking—a visit that is itself a chance to learn and, for some children, a reason to return to Râșnov every year.
Spre seară, festivalul de ieri de la cetate a coborât în Piața Unirii; l-am prins și noi (în clipul de mai sus despre Rosenau Rose Fest), în drumul nostru spre Otto’s, restaurantul hotelului, unde am luat din nou cina.
Seara am petrecut-o sus, la odihnă și la filme. A doua zi aveam să și predăm camera, deci, printre pregătirile de rigoare și împachetat, ne pregăteam de rămas-bun.
Towards evening, the festival that had been at the fortress the day before moved down to Piața Unirii; we caught some of it too (shown in the video above about Rosenau Rose Fest), on our way to Otto’s, the hotel restaurant, where we had dinner again.
We spent the evening upstairs, resting and watching films. We were due to check out the next day, so, between packing and the usual preparations, we were getting ready to say goodbye.
Ziua 3. Azi, cu rucsacurile încărcate, căci n-am mai vrut să trecem pe la hotel la întoarcere, am pornit cu un Bolt spre Peștera Valea Cetății. Acesta ne-a lăsat, firește, la șosea, de unde am mai avut de urcat aproximativ 500 de metri, care au scos sufletul din noi.
Ce bine că știm sigur că n-avem cum să murim în Himalaya (pentru că nu ne-am înhăma niciodată la un asemenea urcuș)…
Day 3. Today, with our backpacks full, as we didn’t want to stop by the hotel on our way back, we took a Bolt to Valea Cetății Cave. It dropped us off at the main road, of course, leaving us with an uphill walk of about 500 metres that nearly finished us off.
How reassuring to know we’ll never die in the Himalayas (because we’d never take on a climb like that)…
Ajunși, în final, la peșteră, ne-a super-plăcut. Nu doar peștera (nouă pentru noi, ca de altfel toată zona Râșnovului), ci și prezentarea ei (cu stinsul luminilor și ascultatul picăturilor de apă, cu muzica clasică interpretată aici, cu ghidul AI completat de ghida umană, singura care ne putea supraveghea și răspunde la întrebări) ne-au lăsat cu gura căscată. Peștera aceasta a fost ceva memorabil, care ne-a uns sufletul înainte de plecare.
When we finally reached the cave, we absolutely loved it. Not just the cave itself (new to us, as was the whole Râșnov area), but also the way it was presented (with the lights switched off so we could listen to the water dripping, the classical music performed here, and the AI guide complemented by the human guide, the only one who could keep an eye on us and answer questions) left us open-mouthed. This cave was a memorable experience that soothed our souls before we left.
În peșteră ne-am împrietenit cu un alt cuplu, venit la munte cu copilul, cu care ne-am și întors până la Râșnov. Pe drumul prin pădure spre mașină am dat de o vulpiță, tânără și probabil înfometată. Am pozat-o de la depărtare, până când s-a făcut nevăzută în pădure.
In the cave, we made friends with another couple who were visiting the mountains with their child, and we travelled back to Râșnov with them. On our walk through the forest towards the car, we came across a little fox, young and probably hungry. We photographed it from a distance until it disappeared into the forest.
Înapoi în Râșnov, am luat autobuzul până la Brașov. De acolo am pornit înapoi pe unde veniserăm, până acasă, în Bucureștiul înfierbântat.
Sperăm că v-a plăcut Râșnovul, dar și noua abordare a blogului nostru: majoritatea detaliilor și peisajelor le veți găsi de acum în format video long-form, iar aici vom pune poveștile cap la cap și vă vom oferi și detalii suplimentare, precum…
Back in Râșnov, we took the bus to Brașov. From there, we retraced our route home to a sweltering Bucharest.
We hope you enjoyed Râșnov, as well as our blog’s new approach: from now on, you’ll find most of the details and scenery in long-form videos, while here we’ll piece the stories together and share additional details, such as…
- Cost: 25 RON/pers. urcarea cu „Asaltul Cetății” + 60 RON/pers. biletul la Dino Parc + 35 RON/pers. intrarea la Peștera Valea Cetății
- Durată: ~2 min. urcarea cu liftul; ~30 min. vizitarea curții cetății și a Turnului Báthory; ~30 min. plimbarea pe Promenada Sissi; ~2–3 ore traseul prin Dino Parc; ~30 min. turul Peșterii Valea Cetății
- Verdict: 9/10 - merită din plin!
- Cost: RON 25/person for the “Asaltul Cetății” lift ride up + RON 60/person for admission to Dino Parc + RON 35/person for admission to Valea Cetății Cave
- Duration: ~2 min. for the lift ride up; ~30 min. to visit the fortress courtyard and Báthory Tower; ~30 min. for a walk along the Sissi Promenade; ~2–3 hours to explore Dino Parc; ~30 min. for the Valea Cetății Cave tour
- Verdict: 9/10—well worth it!
Comments